22 November 2017
facebook twitter youtube Google+

Harta


Prognoza meteo


Sondaj
În ce perioadă din an vă efectuați de obicei călătoriile turistice?




Articole » Militar » Informații » Trădare și spionaj, criza scurgerii de informații militare


 Definirea crizei

În condițiile aderării României la Alianța Nord Atlantică s-au modicat și riscurile, amenințările și acțiunile agresive nonmilitare care pot fi exercitate direct sau prin terți. O atenție sporită în scopul prevenirii, limitării, contracarării și înlăturării trebuie acordată agresiunilor informaționale. Acestea sunt intrebuințate în tot spectrul conținând acțiuni informative ostile, culegerea de informații și dezinformarea, agresiuni ideologice, etc.

În data de 28 februarie 2009, a fost făcută publică criza prin care trecea Ministerul Apărării Naționale prin compromiterea unor informații secrete de stat care a prejudiciat sistemul național de apărare. Astfel, a fost afectat sistemul de comunicaţii și informatică al Diviziei 1 Infanterie „Dacica” și parţial al Statului Major al Forţelor Terestre.

Începând cu aceasta dată au fost luate măsuri „la vedere” de limitare a prejudiciilor, de desecretizare și modificare a condițiilor de lucru și transmitere a informațiilor clasificate  în cadrul structurilor Statului Major al Forțelor Terestre. Situația a necesitat o acțiune rapidă elementelor contrainformative și de acnchetă ale Ministerului Apărării, dar și colaborarea strânsă și împărțirea responsabilităților de decizie cu alte structuri guvernamentale, în special cu serviciile secrete.

Ministerul, în colaborare cu instituțiile specializate a cercetat condițiile care au permis subofițerului Floricel Achim să sustragă și să valorifice informații în perioada 2002 – 2007, ancheta fiind finalizată de către procurorii DIICOT în data de 22 iunie 2009 prin trimiterea în judecată.

 
Contextualitate

Cazul de spionaj în care au fost livrate înformații secrete Ucrainei prin intermediul unui fost atașat militar al Bulgariei la București a zdruncinat serios mediul militar provocând-i și o criză de imagine.

Din declarațiile cețeanului bulgar, Zikolov Marinov, date în fața procurorilor reiese că începănd cu anul 2002, Achim a procurat documente cu caracter secret de stat şi documente a căror importanţă face ca divulgarea lor să pericliteze siguranţa statului, constând în sistemul de comunicaţii militare, frecvenţe radar, hărţi standard NATO, scheme şi hărţi ale unor subunităţi şi tehnici militare, indicative ale unităţilor militare, planuri de apărare, tabelele de codificare-decriptare, cele cu parole, cu frecvențele și indicativele comunicațiilor. Așa cum se arată în motivarea Curții de Apel care a dispus arestarea pe 28 februarie, aceste informații erau trimise cetăţeanului bulgar, în schimbul unor sume de bani, în general până la 1000 de dolari, iar bulgarul le transmitea unui reprezentatnt al Ucrainei interesat de informații.

Context normativ instituțional S.R.I. / M.Ap.N. - Cazul scurgerilor de informații a implicat Ministerul Apărării Naționale prin marea unitate în care activa Floricel Achim, dar și prin serviciile informative și de contrainformații din minister și din alte structuri ale sistemului național de apărare. Serviciul Român de Informații este principala autoritate română de colectare, evaluare, și protecție a informațiilor. Direcția Generală de Contraspionaj a Serviciului Român de Informații monitoriza acțiunile subofițerului din anul 2008, iar la nivelul Diviziei 1 Infanterie „Dacica” unde era încadrat s-a desfășurat un audit de securitate.

Potrivit unui comunicat al MApN[1], încă din faza monitorizării activității militarului, Direcția Generală de Informații a Apărării, în cooperare cu instituțiile statului cu atribuții în domeniu, a luat măsuri de limitare a prejudiciilor aduse prin divulgarea unor documente cu caracter militar, inclusiv din categoria celor clasificate, a căror răspândire neautorizată era de naturaă să pună în pericol securitatea națională și apărarea țării.

Context istoric și politic - Indicii despre această situație au fost descoperite în contextul desfășurării la București a summitului NATO din perioada 2 - 4 aprilie 2008, când Zikolov Marinov a încercat să obțină informații secrete privind organizarea și derularea evenimentului. Bulgarul a cerut aceste date și unor reprezentanți ai unei ONG străine care erau în realitate ofițeri acoperiți ai SRI și care îl filau din 2005. Până în 2008, SRI și MApN nu au știut că subofițerul MApN Floricel Achim îi vindea informații clasificate lui Zikolov.

 
Descrierea crizei

Achim a participat la mai multe stagii de pregătire şi avea experienţă bogată în domeniu informativ. În timpul serviciului avea acces la unul dintre calculatoarele unităţii, de unde obţinea și sustragea informaţii militare. Motivația instanței a fost că că subofiţerul sustrăgea secrete pe memory stick „la întîmplare, la vrac, tot ce reuşea să copieze” care ajungeau prin intermediul bulgarului, la „un reprezentant al puterii străine”.

 Conform materialului probator administrat în cauză, procurorii au constatat că sustragerea se realiza în două modalități: în timpul executării serviciului în tură (24 de ore cu 72 de ore) subofițerul avea acces la unul dintre calculatoarele unității și sustragea informațiile în mod direct, cu ajutorul unor suporți de memorie externă, dar Achim își crea oportunități de obținere a informațiilor militare și din calculatorul șefului său direct, Dragoș Petrișor (inculpat în același dosar), utilizând parola și contul de utilizator al acestuia din urmă.

"În ceea ce privește faptele inculpaților Mihai Fercheluc și Dragoș Petrișor, probele administrate în cauza de procurori au condus la concluzia potrivit căreia aceștia, din neglijență, au încalcat normele legale privind lucrul cu documente "secret de stat" și prin aceasta au permis sustragerea de către Achim Floricel a unor documente clasificate."[2]

Alături de sesizarea instanței cu judecarea acestor fapte comise de Floricel Achim, Zikolov Marinov, Lt. col. Mihai Fercheluc și Cpt. Dragoș Petrișor, procurorii au mai dispus în 5 mai 2009 disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare, în vederea efectuării de cercetări față de alți șase învinuiții militari (Lt. col. Costică Lupu - şef birou COMPUSEC şi administrator de securitate în cadrul comandamentului D1 I „Dacica”, Lt. col. Adrian Mîndroiu - comandantul B. 45, Mr. Costel Munteanu - șeful de stat major și șeful structurii de securitate, Mm Ovidiu Mihai Baba – administrator de securitate în B. 45) și făptuitorii militari (Aurel Chiriță și Gen. Mr. Nicolae Dohotariu – comandantul diviziei), toți acestia fiind acuzați de neglijență în păstrarea secretului de stat, nerespectarea îndatoririlor de serviciu, a reglementărilor legale în materia protecţiei informaţiilor clasificate.

 

Istoricul evenimentelor

Din rezultatele anchetei procurorilor DIICOT este relevantă maniera în care Flo­ri­cel Achim a fost "crescut". Rolul cel mai important în acest angrenaj l-a avut fostul ataşat militar bulgar Zikolov Marinov, care l-a descoperit pe Floricel Achim şi care a găsit şi "clientul" pentru informaţiile secrete mili­ta­re ale României.

Achim l-a cunoscut pe ofițerul bulgar Zikolov Marinov în perioada 1994 – 1995 pe când românul petrecea concediu în stațiunile turistice din Bulgaria și au păstrat o relație de amiciție. Din acest moment, Achim a parcurs treaptă cu treaptă ierarhia militară, spre locuri de unde avea tot mai mult acces la informaţii secrete. Ultimele cursuri pe care le-a urmat au fost cele de pregătire în domeniul informaţiilor criptate, ceea ce îi sporea nivelul de acces la informaţii secrete.

Floricel Achim a intrat în Armată ca militar angajat pe bază de contract, iar după un parcurs de 13 ani a ajuns în corpul sub­ofi­ţe­rilor, când a fost avansat la gradul de plutonier şi a reuşit să devină comandant al Centrului de Transmisiuni Speciale din Regimentul 45 Transmisiuni. După trei ani, în 2006, regimentul s-a reorganizat şi a fost numit Şef Registratură al Centrului de Comunicaţii şi Informatică pe Garnizoană în cadrul Batalionului 45. Prin natura funcţiei, Achim a primit dreptul de a avea acces la informaţii "secret de stat", întâi chiar "strict secret de importanţă deosebită". La 6 octombrie 2006 i-a fost redus nivelul de acces la informații la "strict secret".

Ofițerul bulgar a întrerupt relaţiile la vedere cu Achim pe perioada mandatului său de ataşat militar la Bucureşti 1998-2000. După întoarcerea în România ca om de afaceri în 2001, rezervistul Zikolov Marinov s-a pus la dispoziţia spionajului ucrainean cu care avea un sistem sofisticat de contact, dar care includea și deplasări în Ucraina.

Din vara anului 2008, când i s-a comunicat că va fi imediat arestat și riscă 25 de ani de închisoare, agentul Marinov Zikolov a colaborat cu serviciile secrete româneşti[3], a descris sistemul de legătură informatică criptată folosit cu diplomații străini și a colaborat cu anchetatorii pentru a obține probe împotriva lui Achim și a ofițerilor străini cărora le-a vândut secretele de stat ale României.

Sâmbătă 28 februarie2009 au fost reținuți: Floricel Achim și bulgarul Petar Marinov Zikolov, după un flagrant, în timp ce plasa informațiile. Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore a inculpaților:

- Achim Floricel, subofițer în cadrul Ministerului Apărării, pentru comiterea infracțiunii de trădare prin transmitere de secrete prevazută de articolul 157 alineatele 1 și 2 din Codul Penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul Penal;

- Zikolov Marinov, cetățean străin, pentru comiterea infracțiunii de spionaj[4] prevăzută de articolul 159 raportat la articolul 157 alineatele 1 și 2 din Codul Penal cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul Penal.

 Zikolov a derulat, în România, trei afaceri prin intermediul a trei societăți comerciale, toate radiate în anul 2008. Unul dintre asociații spionului bulgar, Kiril Bushev Zahariev, are, la rândul sau, acțiuni în doua societăți. Una dintre ele, Argamo Services, se ocupa cu “activități legate de bazele de date”. Spionul bulgar și-a înființat toate cele trei firme în 2001 și 2002, înainte de intrarea oficială a României în Alianța Nord-Atlantică.

Cei doi inculpați au fost prezentați Curții de Apel București care la aceeași dată a dispus arestare preventivă, pentru fiecare fiind emis mandat de arestare pentru 29 de zile. Achim a fost suspendat din funcţia pe care o ocupa în cadrul Diviziei 1 Infanterie.

Primul oficial care a prezentat cazul, pe 5 martie, a fost directorul SRI George Cristian Maior[5] care a fost audiat de către parlamentarii Comisiei de control a SRI. „Cazul, în esenţă, este o operaţiune clasică de spionaj, documentată de SRI în care un agent al unui serviciu de informaţii a desfăşurat activităţi de culegere de informaţii pe teritoriul României, recrutând un cetăţean român cu acces la date şi informaţii cu caracter clasificat, care l-a implicat în culegerea şi transmiterea de informaţii”.

În data de 12 martie 2009 sunt audiați în Parlamentul bulgar şefii Serviciului bulgar de informaţii şi cel al Serviciului de informaţii militare. În Bulgaria, Zikolov era urmărit pentru că se ştia că spiona bazele americane de la Novo Selo şi Bezmer.

Pe 18 martie, Ministrul Apărării Naționale Mihai Stănişoară şi Şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, Gheorghe Savu sunt audiați  în Comisiile de apărare ale Parlamentului, pe tema scurgerilor de informaţii din Ministerul Apărării. Magistratii Curtii de Apel Bucuresti au decis, pe 25 martie, prelungirea mandatelor de arestare preventiva până pe 27 aprilie.

Procurorii DIICOT au dispus, prin rechizitoriul din data de 22 iunie 2009, trimiterea în judecată, în stare de arest, a subofițerului Floricel Achim și a bulgarului Zikolov Marinov, cei doi fiind acuzați de trădare prin transmitere de secrete respectiv spionaj. Prin același act s-a dispus începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților Fercheluc Mihai și Petrișor Dragoș sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în păstrarea secretului de stat. Dosarul a fost trimis spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

În noiembrie 2009, instanţa supremă a admis excepţiile ridicate de avocatul unuia dintre inculpaţi, care a susţinut că este neconstituţional faptul că un procuror civil a anchetat prin derogare de competenţă un funcţionar militar. ÎCCJ a suspendat procesul şi a trimis la CCR dosarul pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea Constituţională a României a respins, pe 5 martie 2010, excepţia ridicată în dosarul în care sunt judecaţi subofiţerul MApN Floricel Achim şi bulgarul Marinov Zikolov pentru trădare şi spionaj.

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au decis, în18 iunie2010, condamnarea la câte 12 ani şi 6 luni a subofiţerului MApN Floricel Achim şi a bulgarului Marinov Zikolov pentru trădare şi spionaj. Curtea de Apel Bucureşti a motivat prima condamnare dată, după decembrie 1989, “pentru spionaj şi trădare”: “subofiţerul MApN Floricel Achim şi bulgarul Marinov Zikolov au pus în pericol siguranţa naţională a României prin transmiterea unor secrete militare”.

 
Ocazii de luare a deciziei

Principala cauză a apariției și escaladării acestei crize ale cărei implicații s-au extins de la nivel unitate la sistemul național de apărare a fost instructajul neadecvat și lipsa măsurilor de prevenire și contracarare a recrutării personalului pe timpul depasărilor în străinătate. Astfel, nu au fost luate măsurile pentru a opri declanșarea situației de criză, a lipsit intervenția în punctul de naștere al crizei.

Intervenția în timpul crizei a fost ineficientă. Limitarea valorii și cantității informațiilor prejudiciate în această perioadă a fost în responsabilitatea structurilor de siguranță și protecție militară, dar în primul rând a superiorilor direcți ai celor implicați. Gravele erori din domeniul leadership-ului au discreditat intervenția contrainformativă.

În iunie 2008, după ce ofițeri sub acoperire ai SRI au descoperit scurgerea de informații, s-a luat decizia valorificării informative a lui Zikulov pentru dezintegrarea rețelei ucrainiene, permițând în continuare accesul lui Achim la informații prelucrate.

 
Analize tematice

Pregătirea / prevenirea/ evaluarea crizei - Măsurile de prevenire și limitare erau absolut necesare în cadrul organizațiilor militare pentru controlul unei situații de criză generată de o agresiune informațională[6] și pentru minimalizarea efectelor. Există proceduri standard și responsabilități clare la toate eșaloanele din subordinea Ministerului Apărării, dar aplicarea lor incompletă a favorizat extinderea crizei. De asemenea, au existat grave neglijențe în exercitarea atribuțiunilor de serviciu din partea personalului destinat protecției informative. Succesul măsurilor de prevenire depinde de factori specifici fiecărui caz, de flexibilitatea procedurilor existente, de resursele alocate și de modul de utilizare a „lecțiilor învățate”. Ministerul Apărării, ca principal decident, dar și alte organisme guvernamentale nu au avut însă o experiență recentă bogată în domeniul contrainformativ chiar dacă, în contextul aderării la NATO s-au desfășurat exerciții de interoperabilitate cu servicii partenere similare.

Leadership – Au existat deficiențe chiar la nivelul de bază de conducerere și luare a decizie. Comandantul Batalionului 45 Comunicații și Informatică din cadrul Diviziei 1 Infanterie "Dacica", locotenent colonelul Adrian Mîndroiu, a permis un stil de conducere colegial, nu și-a îndeplinit corespunzator atribuțiile sale de coordonare a activității structurii de securitate și nu a verificat respectarea măsurilor de protecție a informațiilor clasificate în structura proprie. Una dintre structurile subordonate Batalionului era Centrul de Comunicații și Informatică de Garnizoană, condus de către căpitanul Petrișor Dragoș, în cadrul căruia își desfășura activitatea inculpatul Achim Floricel.

Unitatea de luare a deciziei Și în alte zone de contol și supraveghere din cadrul organizației au existat puncte slabe de luare a deciziei.

În ceea ce-l priveşte pe maistrul militar Ovidiu Mihai Baba, administrator de securitate în cadrul Batalionului 45 Comunicaţii şi Informatică, procurorii au stabilit că acesta nu a actualizat evidenţa utilizatorilor autorizaţi de informaţii clasificate, nu a verificat modul în care sunt utilizate mediile de stocare a informaţiilor ce interesau direct siguranţa militară, astfel încât în sistemul de manipulare, stocare, procesare a datelor şi informaţiilor, având ca obiect documente militare pe diferite grade de secretizare „au pătruns” sisteme şi persoane al căror acces era interzis potrivit normelor în vigoare.

În sarcina lui Mihai Fercheluc, DIICOT a reţinut că acesta, din culpă, a facilitat accesul la informaţii pentru o persoană neautorizată prin nerespectarea protecţiei informaţiilor, permiţând sustragerea de către Achim Floricel a unor documente ce constituie secrete de stat.

 Aceleaşi acuzaţii au fost reţinute şi în sarcina căpitanului Dragoş Petrişor, şi el fiind acuzat că i-a permis accesul la informaţii lui Achim. Procurorii au stabilit că „Dispoziţia pentru Comunicaţii şi Informatică a Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, clasificată SECRET, a fost întocmită de către locotenent-colonel Mihai Fercheluc, şef birou Planificare şi Conducere Sisteme de Comunicaţii, din data de 1 noiembrie 2008 Şef Secţie Comunicaţii şi Informatică, ambele în comandamentul Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, şi a fost transmisă pe un stick NESECRET căpitanului Dragoş Petrişor, şeful Centrului Comunicaţii şi Informatică de Garnizoană, subordonat Batalionului 45 Comunicaţii şi Informatică.

Ulterior, căpitanul Dragoş Petrişor a transferat documentul pe un laptop NESCRET, în luna august 2008, în scopul întocmirii dispoziţiei B 45 CI, fiind păstrată astfel până la data de 27 februarie anul acesta. La informaţiile de pe laptopul şi calculatorul căpitanului Petrişor avea acces permanent şi Floricel Achim.

Maiorul Costel Munteanu, şef de stat major şi şeful structurii de securitate la nivelul B. 45 CI, nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile sale de planificare şi executare a controalelor pe linia protecţiei informaţiilor clasificate şi a prevenirii scurgerii de informaţii la structurile subordonate. Maiorul nu a executat niciodată controale pe linia protecţiei informaţiilor clasificate, iar în ceea ce priveşte pregătirea specifică a subordonaţilor nu respecata prevederile legale, rezumându-se la discuţii amicale. Munteanu nu a verificat modul în care sunt utilizate mediile de stocare a informaţiilor ce interesau direct siguranţa militară, astfel încât în sistemul de manipulare, stocare, procesare a datelor şi informaţiilor, având ca obiect documente militare pe diferite grade de secretizare „au pătruns” sisteme şi persoane al căror acces era interzis potrivit normelor în vigoare

În cazul lt.col. Costică Lupu, şef birou COMPUSEC şi administrator de securitate în cadrul comandamentului Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, avea obligaţia de a implementa şi coordona aplicarea normelor de protecţie informaţiilor clasificate în rândul personalului şi asigurarea securităţii SIC-urilor din subordine. Atribuţiile sale se referă la „protecţia informaţiilor clasificate, monitorizarea aplicării prevederilor normelor PIC” şi la a monitoriza modul de respectare al acestora, la nivelul Diviziei 1 Infanterie „Dacica”.

 

Probleme de percepție și de pregătire a problemei - Dezvăluirea bruscă a acestui caz creează suspiciunea că s-a luat o decizie în acest sens în contextul vizitei ministrului român de Externe, Cristian Diaconescu, la Moscova, care a coincis cu amânarea vizitei preşedintelui Băsescu la Kiev. Decizia de mediatizare a cazului și momentul arestării s-a făcut de comun acord cu SUA. Generalul (r) Mihai Mărgărit fost șef al Directiei de Informații Militare a MapN afirmă că legătura cu Ucraina a fost făcută publică pentru a “prejudicia relațiile acestei țări cu NATO”.

Scandalul de spionaj a intervenit pe fondul complicării relațiilor româno-ucrainene în urma verdictului Curții Internaționale de Justitie de la Haga în problema delimitării platoului continental[7]. Vizita pe care preşedintele Traian Băsescu urma să o efectueze la Kiev la sfârșitul lunii februarie a fost amânată însă înainte de declanșarea scandalului, fără a se preciza motivul.

Conflicte de valori – Teodor Atanasiu, fost ministru al Apărării a declarat în data de 3 martie că subofițerul se afla în atenția serviciilor informative ale armatei încă de pe timpul mandatului său, dar cazul a fost ținut sub urmărire pentru aflarea detaliilor: „Aveam două variante la îndemână: ridicarea lui imediată, dar era mai bine să aflăm cui livrează informațiile și cine le-a comandat, așa că a rămas în urmărire operativă”

Fostul ministru al Apărării, Teodor Melescanu, a declarat pe 18 martie că a fost informat, în timpul mandatului său, în permanență despre tot ce se întampla în cazul lui Floricel Achim și că subofițerul a primit doar informații supravegheate.

Cooperare și conflict  - Criza scurgerilor de informații din cadrul MapN a necesitat o comunicare, coordonare, conlucrare a diferitelor servicii și ministere. Instituțiile implicate oficial, alături de Ministerul Apărării au fost SRI, Poliția și Ministerul de Externe. Cu toate că serviciile de informații erau implicate în supravegherea și investigarea activităților ilicite nu s-a reușit un control eficient în limitarea pagubelor și a informațiilor conpromise și nici în ceea ce privește afectarea imaginii și credibilității.

Criza de comunicare și credibilitatea - Cazul Achim-Zikolov a pus în pericol funcționarea normală a armatei ca instituție din cadrul sistemului de apărare, dar a afectat și credibilitatea, reputaţia de care se bucură în comunitate. Dezvăluirea detaliilor incidentului a afectat moralul trupelor și încrederea populaţiei în forţele armate. Incidentul a creat mai puțină teamă și nesiguranță, dar multă dezamăgire.

Transnaționalizare – efectul internațional - Ucraina este țara vecină cu care România are poate cele mai dificile relații, începute prin adoptarea de către Parlamentul României a unor declarații care contestau suveranitatea Ucrainei, chiar în 1991. Totodată, pentru puterea de la Kiev, amenințată mereu de revenirea prorușilor, miza disputelor cu România nu era doar economică, ci și una de supravietuire politică.

În urma incidentului, România a recomandat părţii ucrainene retragerea ataşatului militar de la Bucureşti, Serghii Ilniţskii[8] şi a asistentului acestuia, Anatoli Yatseniuk, ataşat naval şi de apărare la Ambasada Ucrainei[9] decarându-i pe 2 martie persoana non grata.

În replică pentru acuzațiile de spionaj, atașatul militar român la Kiev Radu Filip și Iustinian Focşa, secretarul II al Consulatului României din Cernăuţi, au fost expulzaţi pentru prejudicii aduse securităţii statului vecin prin eforturi de răspândire în rândul comunităţii vorbitoare de limbă română din Ucraina a unor tendinţe unioniste şi separatiste.

Incidentul s-a soldat și cu demiterea ministrului ucrainian de externe, Volodimir Ogrîzko de către Rada Supremă de la Kiev, dar și cu expulzarea a trei diplomați ai Ambasadei Rusiei la București.

Preşedintele Comisiei de apărare din Senat, Teodor Meleşcanu, declara în 18 martie, cu ocazia audierii ministrului Apărării, Mihai Stănişoară, că dosarul de spionaj al lui Floricel Achim a reuşit să afecteze relaţiile României cu Ucraina, Federaţia Rusă, Bulgaria şi NATO[10].

Agențiile de preză străine au prezentat evenimentele citând comunicarile oficiale ale SRI și Ministerul Apărării Naționale:

-                 Komsomolskaia Pravda relateaza că „Zikolov susţine că nu are legătură cu spionajul şi recunoaşte doar legătura cu un funcţionar ucrainean care era interesat de informaţii militare. În informaţiile oficiale nu există niciun indiciu că destinatarul documentelor este Rusia”

-                France Presse precizează citând un comunicat SRI, că ofiţerii de contraspionaj au stabilit cu certitudine faptul că bulgarul Marinov Zikolov, care acţiona ca agent al unui serviciu secret străin, asigura transferul documentelor sustrase de subofiţerul Floricel Achim. Zikolov a recunoscut în faţa judecătorilor că a avut relaţii de prietenie cu un reprezentant al Ucrainei în România.

-                 Potrivit agenţiei bulgare Novinite, autorităţile române au anunţat oficial că acuzaţiile de spionaj nu vizează Bulgaria şi că faptele comise de Zikolov nu au legătură cu ţara sa de origine.

-                Associated Press menţionează că subofiţerul român, care riscă închisoarea pe viaţă, a recunoscut transmiterea, în repetate rânduri, a unor informaţii clasificate, în schimbul a 1.000 de dolari.

Efecte în timp și lecții învățate - Ca efect imediat al incidentului, în cadrul instituției s-au luat o serie de măsuri pentru limitarea și înlăturarea efectelor acțiunilor de tradare și spionaj. Printre acestea au fost retragerea certificatelor ORNISS pentru unii angajați ai ministerului, suspendarea transmiterii de date prin sistemul de comunicații al Diviziei 1, schimbarea codurilor de criptare a informațiilor, etc.

Criza scurgerilor de informații a fost cel de-al doilea scandal majoral începutului  anului 2009 care a avut loc în jurul M.Ap.N. și coincide cu încă o eliberare din funcţie în structurile de comandă ale Armatei. Astfel, șeful Statului Major al Forţelor Terestre Teodor Fruzetti, a preluat funcţia de comandant (rector) al Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”.

Scopul anchetei interne a incidentului de securitate a avut ca scop stabilirea și punerea la dispozitia autorităților competente a datelor și circumstanțelor care care au permis producerea evenimentului, s-au executat controale care au vizat o verificare și o inventariere pe linia informațiilor clasificate.

 
Concluzii

Experienţa a arătat că cele mai multe crize sunt previzibile, ele fiind rezultatul slăbiciunilor operaţionale sau organizaţionale, al practicilor greşite şi al altor cauze identificabile, dar în ciuda precauţiilor luate pentru stoparea sau controlarea unei crize, ea poate scăpa de sub control şi lua amploare. Criza intervine când se perturbă stările de echilibru (politic, economic, militar, social, religios) formal acceptate şi situaţiile critice provoacă şiruri de reacţii tot mai dificil de controlat de decidenţii publici.

Ancheta desfășurată în cauză a stabilit faptul că că superiorii lui Achim nu verificau modul în care erau protejate informaţiile clasificate. Consecinţa acestui fapt a fost pe lângă compromiterea documentelor de interes militar şi crearea „nişei” prin care informaţii militare de natură a periclita siguranţa statului au fost transmise unei puteri străine. Din cauza volumului de informaţii, caracterului şi importanţei documentelor sustrase, au fost aduse prejudicii întregului sistem de comunicaţii al Diviziei 1 Infanterie „Dacica” şi a fost periclitată siguranţa statului.

România, ca țară recent admisă în structurile de securitate europene și euroatlantice, a înțeles că integrarea și contextul general al globalizării implică pe lângă beneficii și noi responsabilități, chiar dacă experiența și resursele economice alocate prevenirii și pregătirii nu-i oferă un avantaj în fața noilor riscuri și amenințări.

Bibliografie:

-                HOTĂRÂRE nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România

-                Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12.04.2002; 

-                Hotărârea Guvernului nr. 585/13.06.2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţia a informaţiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 05.07.2002;

-                Hotărârea Guvernului nr. 353 din 15.04.2002 pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor clasificate ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 315 din 13.05.2002;

-                Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/07.11.2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 15.11.2002, aprobată prin Legea nr. 101/24.03.2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31.03.2003

-                http://www.mpublic.ro/presa/2009/c_24_06_2009.htm

-                http://www.scj.ro/listasedinte.asp?date=3/12/2009&day=3&month=12&year=2009&idsectie=157

-                http://www.mapn.ro/cpresa/12885_P-R-E-C-I-Z-A-R-I

-                http://www.sie.ro/Interviuri/interviu17.html - Interviul Directorului Serviciului de Informaţii Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, acordat cotidianului "Adevărul" - 13 martie 2009

-                http://ziarero.realitatea.net/1241528861-Superiorii_lui_Achim_nu_controlau_modul_de_protejare_a_informatiilor_clasificate_sustin_procurorii

 
 
 
 Anexa 1
COMUNICAT
 

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au dispus, prin rechizitoriul din data de 22 iunie 2009, trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaţilor ACHIM FLORICEL sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trădare prin transmitere de secrete şi ZICOLOV PETĂR MARINOV sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spionaj.

Prin acelaşi act s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor FERCHELUC MIHAI şi PETRIŞOR DRAGOŞ sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în păstrarea secretului de stat.

În fapt, în perioada 2002 – 2008 inculpaţii ACHIM FLORICEL şi ZIKOLOV PETĂR MARINOV au dezvoltat un sistem clandestin în baza căruia subofiţerul român procura din reţelele informatice ale unităţii militare unde îşi desfăşura activitatea informaţii secrete de stat sau documente ori date care, prin caracterul si importanta lor, fac ca fapta să pericliteze siguranţa statului român.

Acesta le transmitea inculpatului bulgar care, la rândul său, le înmâna reprezentanţilor statului Ucraina. Metoda de sustragere a documentelor folosite de ACHIM FLORICEL era una relativ simplă, facilitată şi de neregulile existente în sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate de la unitatea unde acesta îşi desfăşura activitatea.

În urma materialului probator administrat în cauză, procurorii au constatat că sustragerea se realiza în două modalităţi :

1.                        În timpul executării serviciului (24 de ore cu 72 de ore) subofiţerul avea acces la unul dintre calculatoarele unităţii şi sustrăgea informaţiile în mod direct, cu ajutorul unor suporţi de memorie externă.

2.                        Inculpatul îşi crea oportunităţi de obţinere a informaţiilor militare din calculatorul inculpatului PETRIŞOR DRAGOŞ (şeful său direct), utilizând parola şi contul de utilizator al acestuia din urmă.

În ceea ce priveşte faptele inculpaţilor FERCHELUC MIHAI şi PETRIŞOR DRAGOŞ, probele administrate în cauză au condus la concluzia potrivit căreia aceştia, din neglijenţă, au încălcat normele legale privind lucrul cu documente „secret de stat” şi prin aceasta au permis sustragerea de către inculpatul ACHIM FLORICEL a unor documente clasificate.

Alături de sesizarea instanţei cu judecarea acestor fapte comise de cei patru inculpaţi, procurorii au mai dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, în vederea efectuării de cercetări  faţă de învinuiţii militari LUPU COSTICĂ, MÂNDROIU ADRIAN, MUNTEANU COSTEL, BABA MIHAI OVIDIU şi făptuitorii militari CHIRIŢĂ AUREL şi NICOLAE DOHOTARIU sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în păstrarea secretului de stat.

Dosarul a fost trimis Curţii de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare.



[1] Vezi Anexa 1

[2]  comunicatul de presa al Parchetului General.

[3]  Conform concluziilor procurorului de şedinţă în faţa magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti „De la sfârşitul lunii iunie 2008, a avut loc desistarea inculpatului, în sensul că a anunţat autorităţile competente ale statului român în materia ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, în legătură cu activitatea ilicită derulată, contribuind prin acţiunile sale ulterioare la descoperirea şi tragerea la răspundere penală a infractorului vinovat de comiterea infracţiunii contra siguranţei statului”

[4] Apărătorul lui Zikolov, Alexandru Chiciu, a precizat că acuzaţia de “spionaj în formă continuată” se referă la perioada de până în iunie 2008, de când a început să colaboreze cu autorităţile române, până în februarie 2009

[5] Declarație de presă a directorului SRI după audierea în Comisia pentru controlul SRI.

 

[6]În Strategia militară a României este specificat că: „Esenţializat, gestionarea crizei este procesul de prevenire, limitare sau soluţionare a crizei.”

[7] Rusia ar fi pus la dispozitia Bucurestiului date de arhiva cu privire la reglementarea “divergentelor privind platoul” intre Romania si fosta URSS.

 

[8] care a catalogat iniţiativa statului român drept neechilibrată şi inamicală

[9] Conform agenţiei ruse de știri Itar-Tass care relata că pentru prima dată în ultimii ani Ucraina a fost „implicată într-un scandal grav de spionaj”

[10] "Din punctul meu de vedere, cred că este una dintre cele mai nefericite decizii pe care le-a luat România în acest an, pentru că a reuşit să afecteze relaţiile cu Ucraina, Federaţia Rusă, Bulgaria şi NATO", a spus Meleşcanu referitor la decizia de a face public cazul de spionaj şi modul în care a fost acesta gestionat.



Galerie foto
  • Trădare și spionaj, criza scurgerii de informații militare

Data adaugare: 09-11-2013 09:20 autor: Marius Stefan
   
Ultima modificare : 09-11-2013 09:22

Comentarii